Definita cuvantului mică
MÍCĂ s.f. Grup de minerale de siliciu și aluminiu cristalizate, care se desfac în foițe de obicei elastice. [Pron. -cii. / < fr. mica, cf. lat. mica – bucățică].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu mică
rădăcínă (rădăcíni), s. f. – Parte a plantei aflată în pămînt. – Mr. (a)rădățină. Lat. radῑcῑna (Pușcariu 1423; Densusianu, Hlr., 159; REW 6995), cf. logud. raigina, v. razina, fr. racine. – Der. rădăcinos, adj. (cu multe rădăcini); înrădăcina, vb. (a prinde rădăcini); desrădăcina, vb. (a fi smuls din rădăcini, a extirpa). Vezi definitia »
CATAHRÉZĂ s.f. Figură de stil constând în atribuirea înțelesului unui cuvânt altui cuvânt cu sens apropiat. [Pl. -ze, var. catacreză s.f. / < fr. catachrèse, cf. lat. catachresis, gr. katachresis – abuz]. Vezi definitia »
ieníță, ieníțe, s.f. (reg.) nume de plantă. Vezi definitia »
cocoașă, cocoașe s. f. spate, spinare. Vezi definitia »
ÎNVÂRTÍTĂ, învârtite, s.f. – V. învârtit (3, 4) [DEX'98] Vezi definitia »