ȚIGÁN, -Ă, țigani, -e, s. m., adj. I. S. m. 1. Persoană ce face parte dintr-o populație originară din India și răspândită în mai toate țările Europei, trăind în unele părți încă în stare seminomadă. ◊ Expr. A arunca moartea în țigani = a arunca vina pe altul. A se muta ca țiganul cu cortul = a se muta foarte des; a fi nestatornic. A se îneca ca țiganul la mal = a nu reuși, a eșua într-o acțiune tocmai când era pe punctul de a o duce la bun sfârșit. Tot țiganul își laudă ciocanul, se spune despre cei care se laudă cu ceea ce le aparține. E învățat ca țiganul cu ciocanul (sau cu scânteia), se spune despre cei deprinși cu nevoile. 2. Epitet dat unei persoane brunete. 3. Epitet dat unei persoane cu apucături rele. II. Adj. (Rar) Țigănesc. – Din sl. ciganinŭ. Cf. rus. țâgan. Vezi definitia »

ghipcán, ghipcáni, s.m. (înv.) 1. cal de poștă. 2. mârțoagă, gloabă. Vezi definitia »

PARTIZÁN, -Ă s.m. și f. 1. Adept, susținător (al unei idei, al unei doctrine etc.); luptător pentru o cauză comună. 2. Luptător într-un detașament care acționează în spatele frontului inamic. [Cf. fr. partisan, rus. partizan]. Vezi definitia »

PĂȘCĂNEÁN, -Ă, pășcănéni, -e, s.m., adj. 1. S.m. Persoană născută și crescută în municipiul Pașcani (din județul Iași). 2. Adj., s.m. (Locuitor) din municipiul Pașcani. (din Pașcani (n.pr.) + suf. -ean) Vezi definitia »

BRĂDUȘTEÁN, brădușteni, s. m. Brăduț. – Din brad + suf. -uștean. Vezi definitia »