șíștor, -oáre, s.m. și f. 1. (pop.; s.m. și f.) fiecare dintre bucățile de lemn (sau de fier) prinse la capete în târcoalele prâsnelului de la moară și care se angrenează cu măselele roții. 2. (reg.; s.m.; la pl. cu forma: șuștori) fiecare dintre bucățile de lemn prinse în jurul roții sau al carului, care pune în mișcare joagărul. 3. (reg.; s.f.) fuscel la loitră. 4. (reg.; s.f.; în forma: șuștoare) spetează (la grapă). 5. (reg.; s.f.) fofelnița vârtelniței. 6. (reg.; s.m. pl.; în forma: șuștori) fălceaua meliței. 7. (reg.; s.f. pl.) fiecare dintre chingile de fier orizontale care întăresc ușa unei case. 8. (reg.; s.f. pl.) fiecare dintre grinzile între care se fixează fereastra. 9. (reg.; s.m. pl.) fiecare dintre stâlpii verticali care sprijină ștreașina casei. 10. (reg.; s.f. pl.) fiecare dintre bârnele care mărginesc intrările strungii la o stână. 11. (reg.; s.m.) par ascuțit care se pune în vârful caselor țărănești. Vezi definitia »

TRANSFOCATÓR s.n. (Cinem.) Obiectiv cu distanță focală variabilă continuu, cu ajutorul căruia se obține un efect de apropiere sau de depărtare de obiectivul filmat. [Cf. rus. transfokator]. Vezi definitia »

INVERTÓR s. n. mutator care transformă curentul electric continuu în curent alternativ. (< engl. inverter, rus. invertor) Vezi definitia »

pohór s.n. (reg.) bucată de țesătură care servește la acoperirea unui obiect. Vezi definitia »

trîntór (-ri), s. m. – 1. Masculul albinei. – 2. Parazit, leneș. Sl. trątŭ „bondar” (Cihac, II, 422; Byhan 340; Tiktin), cf. sb. trut, pol. trąd „trîntor”. – Der. trîntori, vb. (a distruge trîntorii dintr-un stup). Vezi definitia »