MANIÉRĂ s.f. 1. (De obicei la pl.) Fel de a se purta în societate; comportare corectă, cuviincioasă. 2. Fel, chip, mod, procedeu. ♦ Mod specific de realizare a unui lucru, a unei opere; ansamblu de procedee și de mijloace de expresie caracteristice unui artist. 3. Afectare, artificialitate în stil. [Pron. -ni-e-. / < fr. manière, it. maniera]. Vezi definitia »

STRUNGĂRÍȚĂ¹, strungărițe, s. f. Ciobăniță care mână oile la strungă pentru a fi mulse. – Strungar² + suf. -iță. Vezi definitia »

CÚPĂ², cupe, s. f. Una dintre culorile cărților de joc (în formă de inimă de culoare roșie). – Din ngr. kúpa. Vezi definitia »

RADÍCULĂ s.f. Parte a embrionului care formează după germinație rădăcina plantulei. [< fr. radicule, lat. radicula]. Vezi definitia »

FÉNTĂ s.f. (Sport) Mișcare înșelătoare executată pentru derutarea adversarului. ♦ Fandare. [< fr. feinte]. Vezi definitia »