luni s. f. – Prima zi a săptămînii. – Mr., megl. luni, istr. lur. Lat. lūnis, în loc de lūnae (dies), cf. Diez, I, 265; Densusianu, Lr., 504; Pușcariu 999; Candrea-Dens., 1019; REW 5164; cf. sard. luni, lunis, calabr. luni, sp. lunes, cf. Bruppacher, Die Namen der Wochentage im It., 1948. Vezi definitia »

cicní (-nésc, -ít), vb. – A muri, a deceda. Rut. čahnuty (Candrea; Scriban). Rar, Mold. Vezi definitia »

gini, ginesc I v. t. v. gimbili. II v. r. a privi, a se uita. Vezi definitia »

DEZMOȘTENÍ, dezmoștenesc, vb. IV. Tranz. A lipsi pe cineva de dreptul de moștenire, a înlătura pe cineva de la o moștenire. ♦ Fig. A priva pe cineva de un drept al său; a frustra. – Dez- + moșteni (după fr. déshériter). Vezi definitia »

BUNGHINÍ, bunghinesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A migăli. – Et. nec. Vezi definitia »