Definita cuvantului luni
luni s. f. – Prima zi a săptămînii. – Mr., megl. luni, istr. lur. Lat. lūnis, în loc de lūnae (dies), cf. Diez, I, 265; Densusianu, Lr., 504; Pușcariu 999; Candrea-Dens., 1019; REW 5164; cf. sard. luni, lunis, calabr. luni, sp. lunes, cf. Bruppacher, Die Namen der Wochentage im It., 1948.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu luni
prietení, prietenésc, vb. I 1. (refl.; înv. și reg.) a se împrieteni. 2. (înv.; în forma: prietini) a-i fi cuiva favorabil, binevoitor. Vezi definitia »
devení (devín, devenít), vb. – A ajunge să fie, a se face. Traducere a fr. devenir, prin intermediul vb. veni. Vezi definitia »
DESPIRONÍ, despironesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Rar) A (se) desprinde din piroane. – Des1- + pironi. Vezi definitia »
ÎNZĂVONÍ vb. IV. v. însovoni. Vezi definitia »
ARSENI, Constantin (1912-1994, n. Dolhasca, jud. Suceava), medic român. M. coresp. al Acad. (1974), prof. univ. la București. Lucrări în domeniul neurochirurgiei („Epilepsia în tumorile cerebrale”, „Patologia vertebromedulară neurochirurgicală”, „Epilepsiile”, „Patologia stărilor de veghe și de somn”). Acad. (1991). Vezi definitia »