PONTIFICÁT, pontificate, s. n. Demnitate de pontif, de papă; perioadă de timp în care un pontif, un papă își exercită funcția. – Din fr. pontificat, lat. pontificatus. Vezi definitia »

înterezát, -ă, adj. (reg., înv.) împovărat. Vezi definitia »

BLESTEMÁT, -Ă (‹ blestema) adj., s. m. și s. f. 1. (Persoană) care formează obiectul unui blestem. ♦ Pictori blestemați = nume dat artiștilor postimpresioniști de la sfîrșitul sec. 19 și începutul sec. 20, considerați atît din punct de vedere al operei cît și al nonconformismului social un pericol pentru societatea vremii. 2. (Om) ticălos, rău, nemernic (în comportări). ♦ Adj. Nefavorabil, neprielnic. Vezi definitia »

EXTERNÁT s.n. 1. Școală în care nu se primesc decât elevi externi. 2. Calitatea și funcția externului de spital. [< fr. externat]. Vezi definitia »

FULMINÁT s. m. sare a acidului fulminic. ♦ ~ de mercur = sare de mercur a acidului fulminic, pulbere toxică. (< fr. fulminate) Vezi definitia »