DESTITUÍ, destítui, vb. IV. Tranz. A scoate, a îndepărta pe cineva, dintr-un post, dintr-o funcție; a revoca. – Din fr. destituer, lat. destituere. Vezi definitia »

înformăluí vb. IV refl. (înv.) a se lustrui, a se fățui. Vezi definitia »

pristuí, prístui și pristuiésc, vb. IV (reg.) 1. a conviețui. 2. (despre necazuri, supărări, dureri) a îndura, a răbda, a suporta. 3. (despre oameni) a tolera, a îngădui, a suporta (pe lângă sine). 4. (refl.) a se ascunde. Vezi definitia »

ácul-pămấntului (plantă) s. m. art. Vezi definitia »

prădui, prăduiesc v. t. 1. v. pescui (2). 2. a risipi. 3. (deț.) a denunța acțiuni, fapte interzise săvârșite într-un penitenciar. Vezi definitia »