OREÁDĂ s.f. (Mit.) Divinitate, nimfă a munților. [Pron. -re-a-. / < fr. oréade, cf. lat. oreas, gr. oreais < oros – munte]. Vezi definitia »

părítă, păríte, s.f. (reg.) praștie. Vezi definitia »

CITÓLĂ s. f. instrument medieval cu coarde ciupite, alungit și cu gâtul scurt. (< fr. citole) Vezi definitia »

SEVERINEÁNCĂ, severinence, s. f. Femeie născută și crescută în municipiul Drobeta-Turnu Severin sau în județul Caraș-Severin. ♦ Locuitoare din municipiul Drobeta-Turnu Severin sau din județul Caraș-Severin. – Severinean + suf. -că. Vezi definitia »

FALÁNGĂ s. f. I. 1. formație de soldați spartani sau macedoneni pedestri, cu lănci lungi, care atacau în rânduri compacte; (p. ext.) corp de soldați, trupă, armată. 2. (fig.) grup de oameni strâns uniți, care luptă pentru o cauză comună. 3. (în doctrina socială utopică a lui Fourier) celulă de bază a viitoarei orânduiri sociale, care avea să efectueze diferite munci. 4. grupare politică fascistă (din Spania). II. fiecare dintre oasele care formează scheletul degetelor. (< fr. phalange, lat., gr. phalanx) Vezi definitia »