EXCÉPȚIE, excepții, s. f. 1. Abatere de la regula generală; ceea ce nu se supune normei generale. ◊ Expr. Cu excepția... = afară de... Fără excepție = fără deosebire. 2. Abatere îngăduită de lege de la aplicarea anumitor norme juridice. 3. Mijloc de apărare într-un litigiu, tinzând fie la amânarea soluționării acestuia, fie la înlăturarea pretențiilor reclamantului, fără a se intra în examinarea litigiului. – Din fr. exception, lat. exceptio. Vezi definitia »

LÍTIE, litii, s. f. 1. Slujbă religioasă ortodoxă pentru obținerea unor roade bogate și pentru binecuvântarea celor aduse ca jertfă de credincioși. 2. Pâine care se sfințește cu prilejul litiei (1). – Din sl. litija. Vezi definitia »

căvălăríe s.f. (pop., înv.) decorație. Vezi definitia »

SPIROMETRÍE s. f. măsurare a capacității de respirație a plămânilor cu ajutorul spirometrului. (< fr. spirométrie) Vezi definitia »

PARAFONÍE s. f. 1. tulburare a vocii, care capătă un timbru nazonant. 2. (muz.) mișcare paralelă a vocilor. (< fr. paraphonie) Vezi definitia »