Definita cuvantului conciliator
CONCILIATÓR, -OÁRE, conciliatori, -oare, adj. Care tinde spre un acord, spre o împăcare a unor divergențe; care duce spre înțelegere între părți opuse. ♦ (În politică) Care, în fața unor divergențe de ordin principial, caută o soluție de compromis, o linie de mijloc. ♦ (Substantivat) Împăciuitorist. [Pr.: -li-a-] – Din fr. conciliateur, lat. conciliator.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu conciliator
STIMULATÓR, -OÁRE adj., s. m. (substanță, agent, aparat) care stimulează. ◊ (substanță organică) care accelerează creșterea plantelor. (< fr. stimulateur, lat. stimulator) Vezi definitia »
RAȘCHETATÓR, -OÁRE, rașchetatori, -oare, s. m. și f. Muncitor specializat în rașchetarea parchetului. – Rașcheta + suf. -tor. Vezi definitia »
INSTRÚCTOR, -OÁRE, instructori, -oare, s. m. și f. Persoană competentă care instruiește pe alții. – Din fr. instructeur, rus. instruktor. Vezi definitia »
VISCEROCEPTÓR s. m. interoreceptor care semnalează impresiile provenite de la viscere. (< fr. viscérocepteur) Vezi definitia »
HALÓR, halori, s. m. (Mar.) Muncitor care lucrează la halajul navelor. – Din fr. haleur. Vezi definitia »