Definita cuvantului conciliație
CONCILIÁȚIE, conciliații, s. f. Conciliere, împăcare. ♦ Procedură de împăcare, în dreptul internațional, având ca scop înlăturarea conflictelor. [Pr.: -li-a-] – Din fr. conciliation, lat. conciliatio.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu conciliație
ADVÉCȚIE s. f. (met.) deplasare a unei mase de aer în sens orizontal. (< fr. advection, lat. advectio) Vezi definitia »
călfíe s.f. (înv.) stare de calfă (de om care a învățat un meșteșug și-l practică). Vezi definitia »
capucheháie (capuchehắi), s. f. – Agent, reprezentant diplomatic al domnitorilor români pe lîngă imperiul turc. Stabiliți în sec. XV, au fost adesea greci din Constantinopol. Tot așa se numeau și agenții domnitorilor pe lîngă pașii orașelor dunărene, și uneori soldații din garda personală a vizirului. – Var. capichehaie. Tc. kapu kehayasi (Șeineanu, II, 28). Vezi definitia »
ANOMÍE1 s.f. Lipsă a autorității sau a normelor referitoare la valorile morale; dezorganizare, lipsă de legi. [< fr. anomie, cf. gr. a – fără, nomos – lege]. Vezi definitia »
VEZICULOTOMÍE s.f. (Med.) Incizie a veziculelor seminale. [Gen. -iei. / < fr. vésiculotomie]. Vezi definitia »