Definita cuvantului conciliație
CONCILIÁȚIE, conciliații, s. f. Conciliere, împăcare. ♦ Procedură de împăcare, în dreptul internațional, având ca scop înlăturarea conflictelor. [Pr.: -li-a-] – Din fr. conciliation, lat. conciliatio.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu conciliație
ANOMINÁȚIE s. f. figură de stil, constând în repetarea unui nume propriu, de obicei de persoană, prin apelativul din care provine prin antonomază. (< fr. annomination) Vezi definitia »
GLOSOTOMÍE s. f. amputație chirurgicală a limbii. (< fr. glossotomie) Vezi definitia »
AFERENTÁȚIE s. f. transmitere a excitației de la neuronii receptori periferici la cei centrali. (< fr. afférentation) Vezi definitia »
LARINGOSCOPÍE s. f. examinare optică a laringelui cu laringoscopul. (< fr. laryngoscopie) Vezi definitia »
ordíe (ordíi), s. f. – Hoardă, mai ales, de tătari. – Var. (înv.) urdie, (h)oardă. Mr. urdie. Tc. ordu, urdu (Eguilaz 423; Loebel 71; Șeineanu, II, 373; Lokotsch 1594), cf. ngr. ỏρντί, bg. ordija, it. orda, fr. horde (› hoardă), sp. horda, germ. Horde. Sec. XVII, înv. Vezi definitia »