Definita cuvantului conciliație
CONCILIÁȚIE, conciliații, s. f. Conciliere, împăcare. ♦ Procedură de împăcare, în dreptul internațional, având ca scop înlăturarea conflictelor. [Pr.: -li-a-] – Din fr. conciliation, lat. conciliatio.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu conciliație
BOIERÍE, boierii, s. f. (În orânduirea feudală) Calitatea de boier; rangul sau titlul de boier; funcția deținută de un boier. ♦ (În regimul burghezo-moșieresc) Poziție înaltă în ierarhia socială; putere sau avere pe care a dă această poziție. – Din boier + suf. -ie. Vezi definitia »
PREZBIȚÍE s. f. prezbitism. (< fr. presbytie) Vezi definitia »
PSOFOGENÍE s. f. acces convulsiv, provocat prin stimulări sonore intermitente. (< fr. psophogénie) Vezi definitia »
HIPOCLORHIDRÍE s. f. hipoaciditate. (< fr. hypochlorhydrie) Vezi definitia »
SUPRAEXCITÁȚIE s.f. Supraexcitare. [Gen. -iei. / cf. fr. surexcitation]. Vezi definitia »