vrábie (-ắbii), s. f. – 1. Pasăre mică (Passer domesticis, P. montanus). – 2. (Arg.) Paznic, agent. – Mr. harabeu. Sl. vrabij (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 463; Conev 53), cf. bg. vrabĕi, slov. vrabelj, rus. vorobeĭ. – Der. vrabete (var. vrăbete, v(ă)răbeț, brabete, brăbete, b(ă)răbeț, hrăbeț, hrabete), s. m. (vrabie), din bg. vrabec (Conev 54), sb. vrabac; vrăbier, s. m. (vînător nepriceput); vrăbioară, s. f. (vrabie mică; bucată de carne de vită din regiunea șalelor); vrăbioi, s. m. (masculul vrabiei). Vezi definitia »

XILOTIPÍE s.f., g.-d. art. xilotipíei; pl. xilotipíi Vezi definitia »

ANACLORHIDRÍE s.f. Absența acidului clorhidric din sucul gastric; aclorhidrie. [< fr. abachlorhydrie]. Vezi definitia »

FLUOROSCOPÍE s. f. 1. determinare vizuală a intensității fluorescenței cu fluoroscopul. 2. examen radiologic al fluorescenței tegumentelor la razele ultraviolete. (< fr. fluoroscopie) Vezi definitia »

HIPOPEPSÍE, hipopepsii, s. f. (Med.) Digestie gastrică insuficientă. – Din fr. hypopepsie. Vezi definitia »