PERMANÉNT, -Ă, permanenți, -te, adj. Care există, care durează mereu sau mult timp fără a se schimba, care se petrece fără întrerupere; necontenit, neîntrerupt. ◊ Ondulație permanentă (și substantivat, n.) = ondulație a părului făcută printr-un procedeu special, pentru a se menține mai multă vreme. Păr permanent (și substantivat, n.) = păr cu ondulație permanentă. ♦ Care funcționează neîntrerupt o perioadă de timp determinată, exercitând anumite atribuții. Comisie permanentă. ♦ (Despre salariați) Care este angajat definitiv în schema unei întreprinderi sau instituții sau care este asimilat salariaților din schemă. ◊ Armată permanentă = armată întreținută neîntrerupt de un stat prin recrutări periodice. ♦ (În vechea armată) Care presta serviciul militar fără întrerupere. – Din fr. permanent. Vezi definitia »

AFERÉNT¹, -Ă adj. 1. În legătură, dependent de ceva. 2. Cuvenit, care revine cuiva. [< fr. afférent]. Vezi definitia »

absolvent, -ă, absolvenți, -te s.m., s.f. infractor cu o singură condamnare la activ Vezi definitia »

MORTIFIÁNT, -Ă adj.) (Franțuzism) Chinuitor. [Pron. -fi-ant. / < fr. mortifiant]. Vezi definitia »

VIRULÉNT, -Ă adj. 1. (despre virusuri, microbi) care are putere toxică; în stare să producă boli; (despre boli) cauzat de un virus. 2. (fig.) violent. (< fr. virulent, lat. virulentus) Vezi definitia »