șípcă (-ci), s. f. – Lemn subțire și lung de formă paralelipipedică. Bg., sb., slov. šipka, šibka (Tiktin; Candrea), din sl. šiba. – Der. șipcui, vb. (a scoate șipci dintr-un trunchi; a umple cu șipci spațiile libere ale unei armături). Vezi definitia »

OSTEOSINTÉZĂ s.f. (Med.) Operație chirurgicală de fixare și de reunire a fragmentelor osoase ale unei fracturi. [< fr. ostéosynthèse, cf. gr. osteon – os, synthesis – sinteză]. Vezi definitia »

ENERGÍDĂ s. f. cea mai mică unitate biologică, formată din nucleu și masa citoplasmatică, concepute ca un centru energetic. (< fr. énergide) Vezi definitia »

DECOZÍNĂ s. f. alcaloid din planta nemțișor, folosit pentru scăderea tensiunii arteriale și rărirea ritmului cardiac. (< fr. décozine) Vezi definitia »

jápcă (jépci), s. f. – Extorsiune, spoliere, jefuire. Bg. – žapka (DAR). – Der. jepcan (var. jăpcan), s. m. (care spoliază); jepcăneală, s. f. (furt, hoție); jepcănitor, s. m. (hoț). Este posibil ca acest cuvînt să depindă de grupul expresiv jerpan, jerpeli. Vezi definitia »