ARĂMEÁSĂ, arămese, s. f. (Înv.) Măsură de capacitate din aramă, egală cu o oca sau cu o jumătate de oca. – Din aramă + suf. -easă. Vezi definitia »

GLOSOPTÓZĂ s.f. (Med.) Ptoză a limbii către faringe. [< fr. glossoptôse, cf. gr. glossa – limbă, ptosis – cădere]. Vezi definitia »

SILVÍNĂ s. f. Clorură naturală de potasiu, cristalizată în sistemul cubic. [Var.: silvín s. n.] – Din fr. sylvine. Vezi definitia »

CLÍMĂ s.f. 1. Totalitatea fenomenelor meteorologice care caracterizează starea medie a atmosferei unei regiuni; climat. 2. Ținut, regiune considerată sub raportul condițiilor atmosferice caracteristice. [Cf. it. clima , germ. Klima, gr. klima]. Vezi definitia »

pleștániță s.f. (înv.) bucată de stofă cu care se acoperă vasele liturgice; aer. Vezi definitia »