Definita cuvantului brîncă
brîncă (-ci), s. f. – 1. Anghină. – 2. Săricică (Salicornia herbacea). – 3. Erizipel. Gr. βράγχος „anghină” (Cihac, I, 38 și II, 640; Diculescu, Elementele, 477; Pascu, Beiträge, 26). DAR se referă la sb. brnka, pe care îl derivă din sl. brekno „a inflama”, dar care pare mai curînd că provine din rom. (Candrea, Elementele, 407).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu brîncă
RÚTĂ2, rúte, s. f. (Bot.) Ruta graveolens. (din lat. ruta, împrumut cultural din sec. al XVII-lea; nu este un cuvânt tradițional și, prob., nici sl. sau magh.) Vezi definitia »
COJÍȚĂ, cojițe, s. f. Diminutiv al lui coajă. – Coajă + suf. -iță. Vezi definitia »
CÂRMEÁLĂ, cârmeli, s. f. (Pop.) Întorsătură, cotitură, schimbare (în desfășurarea unei operații, a unei acțiuni). ♦ Fig. Schimbare survenită în atitudinea sau comportarea cuiva. – Cârmi + suf. -eală. Vezi definitia »
VRÚTĂ, vrute, s. f. Voință, vrere. ◊ Expr. Vrute și nevrute = vorbe goale, nimicuri, fleacuri, palavre, minciuni. – V. vrea. Vezi definitia »
POTÍCĂ1, potici, s. f. (Reg.) Farmacie. – Din magh. pakita. Vezi definitia »