PINGÍCĂ s. f. v. pingea. Vezi definitia »

SCORȚIONÉRĂ, scorționere, s. f. Plantă erbacee perenă din familia compozeelor, cu rizom pivotant și cărnos, de culoare brună, cu frunze mari și flori galbene, cultivată pe alocuri pentru rădăcinile sale comestibile (Scorzonera hispanica). – Din it. scorzonera. Vezi definitia »

dumbrávă (dumbrắvi), s. f. – 1. Pădure tînără. – 2. Pădure de stejar. Sb. dąbrava, de la dąbŭ „arbore, stejar” (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Miklosich, Lexicon, 189; Cihac, II, 104; Conev 51), cf. rus. dubrava. Cf. și dîmb, dubă. – Der. dumbrăveancă, s. f. (varietate de cioară, Coracias garrula); dumbravnic, s. m. (roiniță, Melittis melissophyllum); dobro(m)nic(ă), s. f. (roiniță). Vezi definitia »

buleándră (buléndre), s. f. – 1. Zdreanță, cîrpă. – 2. Prostituată. Creație expresivă, de la bulă cu suf. expresiv -andră, cf. fleandură, handră (Tiktin; Iordan, BF, II, 185). Mai puțin probabilă der. din țig. *bulengere „pantaloni”, de la bul „cur”, menționat numai în forma buiengere (Graur 132 și Graur, BL, IV, 197). Celelalte ipoteze sînt insuficiente (sl. platŭ „pînză”, după Cihac, II, 33; sl. blĕdĭ „prostituată”, după Philippide, Principii, 151; cuvînt legat de romanicul balandra, cf. sp. baladrán, după DAR). – Der. bulendros, adj. (zdrențuros). Vezi definitia »

SCARLATINÉTĂ s.f. (Med.) Formă ușoară de scarlatină. [Et. incertă]. Vezi definitia »