BIGÁM, -Ă adj., s. m. f. (cel) vinovat de bigamie. (< fr. bigame, lat. bigamus) Vezi definitia »

AVÁM, -Ă, adj. v. avan. Vezi definitia »

IMÁM, imami, s. m. 1. Preot sau prelat musulman; conducătorul rugăciunii colective într-o moschee. 2. Titlu purtat de unii suverani musulmani (care dețin și conducerea bisericii). [Var.: imán s. m.] – Din tc. imam. Vezi definitia »

NIZÁM, (I) nizamuri, s. n., (II) nizami, s. m. I. S. n. (în evul mediu, în țările române). 1. Denumire dată statutului unei bresle în care se specificau drepturile și îndatoririle membrilor acesteia. 2. Normă de lucru fixată printr-un regulament. II. S. m. Soldat turc în termen. – Din tc. nizam. Vezi definitia »

aslám (-muri), s. n. – Cămătărie. Tăt. aslam (Șeineanu, I, XVIII; DAR); cf. rus. oslam. Înv. (sec. XVIII). Vezi definitia »