CARAGÁNĂ, caragane, s. f. Arbust ornamental din familia leguminoaselor, originar din Asia, cu frunze compuse și cu flori mari, galbene-aurii (Caragana arborescens). – Din fr. caragan. Vezi definitia »

DISCÍTĂ s.f. Inflamație a unui disc intervertebral. [< fr. discite]. Vezi definitia »

INVÉNTICĂ s. f. Disciplină care studiază sistematic procesul invenției și condițiile stimulării creativității. – Din inventa (după didactică). Vezi definitia »

tăgîrță (-țe), s. f. – Sac, traistă. – Mr. tăgărgică, megl. tăgărcică, tăgărjic. Tc. tagarcik, tagar (Tiktin), cf. ngr. ταγαγτζίϰα, bg. tagarec (Conev 65). – Der. (a)tăgîrța, vb. (a se atîrna, a se agăța de ceva). Vezi definitia »

a da în nepoțeală expr. (intl.) a face pe prostul; a simula lipsa de fermitate. Vezi definitia »