Definita cuvantului brucă
brúcă (-ci), s. f. – Vătrai. Origine necunoscută. DAR îl pune în legătură cu it. brocco, fr. boche. – Der. bruci, vb. (a ațîța; a înțepa); brucer (var. brucelnic), s. n. (băț cu care se mestecă mămăliga); brucoi, s. n. (agrafă); bruceală, s. f. (acțiunea de a face găuri cu un băț pentru a pune sămînța); brucitură, s. f. (gaură pentru sămînță).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu brucă
nevăstoáică s.f. (reg.) nevăstuică, femelă. Vezi definitia »
PROTÁZĂ s.f. 1. Prima parte a unei drame antice, care cuprinde expunerea subiectului. 2. Prima parte a unei perioade condiționale, care cuprinde propozițiile secundare, fiind strâns legată de cea de-a doua parte, numită apodoză. [< fr. protase, cf. lat. protasis]. Vezi definitia »
ONOMÁSTICĂ s.f. 1. Disciplină care studiază numele proprii. 2. Totalitatea numelor proprii dintr-o limbă; onomatologie. [Gen. -iei. / < fr. onomastique]. Vezi definitia »
DÚDĂ, dude, s. f. Fructul dudului; agudă. – Dud + suf. -ă. Vezi definitia »
EXOSTÓZĂ s.f. Tumoare osoasă. [< fr. exostose, cf. gr. exo – în afară, osteon – os]. Vezi definitia »