căscâci, căscâciuri, s.n. (înv.) lemnul care oprește mersul morii de vânt. Vezi definitia »

SECI, seciuri, s. n. (Pop.) 1. Pășune pe un loc despădurit; loc deschis într-o pădure de unde s-au tăiat copacii. 2. Îngrăditură de nuiele; loc îngrădit unde se închid oile noaptea. – Sb. seča. Vezi definitia »

bíci (bíce), s. n. – 1. Obiect din împletitură de curele cu care se lovesc sau îndeamnă animalele să meargă. – 2. Lovitură dată cu acest obiect. Sl. bičĭ de la biti „a lovi” (Miklosich, Lexicon, 22; Slaw. Elem., 14; Cihac; Berneker 56); cf. bg. bičŭ, sb., cr., ceh., rus. bič, pol. bicz. Cf. și băț. Der. biciui, vb. (a bate cu biciul); biciuială, s. f. (bătaie cu biciul, flagelare); biciuitor, adj. (care biciuiește); biciușcă, s. f. (bici). Din rom. provine săs. bitsch. Ngr. βίτσα și alb. bisk se trag direct din sl. (cf. G. Meyer, 34). Vezi definitia »

Atunci cand o doamna se apleaca spre penisul barbatului si executa actul sexual pe cale orala. Vezi definitia »

SERICI- elem. „mătase”. (< fr. serici-, cf. lat. sericus, gr. serikos) Vezi definitia »