OBTURATÓR, -OÁRE adj. Care acoperă, închide, obturează. // s.n. Aparat, dispozitiv cu care se face o obturare, cu care se obturează (o conductă, o deschizătură etc.). ◊ Obturator fotografic = dispozitiv mecanic care oprește sau permite căderea luminii pe placa sau pe filmul fotografic. [Cf. fr. obturateur]. Vezi definitia »

MINITELEVIZÓR, minitelevizoare, s. n. Televizor de mici dimensiuni. – Mini¹- + televizor. Vezi definitia »

MOTOCULTÓR s.n. Mașină agricolă ușoară pentru lucrări superficiale. [< fr. motoculteur]. Vezi definitia »

ÎNTORCĂTÓR, întorcătoare, s. n. Piesă la războiul de țesut, constând dintr-un băț lung cu care se strânge, pe sulul dinainte, pânza țesută; întinzător, încordător. Întoarce + suf. -ător. Vezi definitia »

GLISÓR s. n. 1. dispozitiv care permite unor tipuri de vehicule să alunece pe o pernă de aer deasupra unei suprafețe plane. 2. (tehn.) cursor. (< fr. glissoir) Vezi definitia »