LENTÍLĂ s.f. 1. Piesă optică transparentă și cu suprafețele curbate, care refractă razele luminoase. ◊ Lentilă electronică = dispozitiv format din sisteme de electrozi sau din combinații de magneți și de electromagneți. 2. Inel metalic de legătură între două țevi de metal sau între o țeavă și un perete de metal. 3. Lupă. [< fr. lentille]. Vezi definitia »

lighioánă (lighioáne), s. f. – Bestie, animal, dihanie. – Var. lighioaie. Deformare populară a lui leghion, s. n. (înv., legiune), din ngr. λεγεών (Tiktin; Candrea), parțial prin intermediul sl. legeonŭ. Pl. leghioae „legiuni” există încă de la Dosoftei (sec. XVII); de la el s-a format sing. regresiv reprezentat de var. Alte explicații sînt fantastice: din ngr. ἄλογα εϊνα „vietăți mici” (Cihac, II, 669) sau în loc de *lighian ‹ libian (Bogrea, Dacor., IV, 828). Semantismul se explică prin înțelesul intermediar de „demon”, plecînd de la expresia leghioane de draci, frecventă în literatura religioasă. Vezi definitia »

BĂUTURÍCĂ s. f. Diminutiv al lui băutură. [Pr.: bă-u-] – Băutură + suf. -ică. Vezi definitia »

INTEGRÁMĂ s.f. Joc de cuvinte încrucișate în care definițiile, concise, se află cuprinse în pătrățelele ce despart între ele cuvintele cu care se completează un careu. (< inte/gra/ + -gramă) Vezi definitia »

RÉMĂ s.f. (Fil.; lingv.) Denumire a verbului în terminologia aristotelică. [< fr. rhème, cf. gr. rhema]. Vezi definitia »