ALBERTUS MAGNUS (Albert von Bollstädt) (1193 sau 1207-1280), teolog, filozof și naturalist german. A inițiat direcția aristotelică a scolasticii („Summa theologiae”). Profesor al lui Toma d’Aquino. Vezi definitia »

BERZELIUS [bærsélius], Jöns Jacob, baron (1779-1848), chimist și mineralog suedez. Prof. univ. la Stockholm. Unul dintre creatorii chimiei moderne. A izolat numeroase elemente: seleniul, siliciul, toriul, titanul și a introdus notațiile prin simboluri chimice, precum și noțiunile de izomerie, alotropie, cataliză ș.a. În 1814, a publicat o tabelă de mase atomice (de echivalenți) pe baza teoriei electrochimice a afinității chimice (teoria dualistă), pe care a elaborat-o în 1812. Vezi definitia »

sus adj. invar. (d. toxicomani) care se află sub influența drogurilor. Vezi definitia »

AVENARIUS, Richard (1843-1896), filozof german. Prof. univ. la Zürich. Unul dintre întemeietorii teoriei epistemologice a cunoașterii, numită empiriocriticism. Vezi definitia »

PREDISPÚS, -Ă adj. Care are înclinații (înnăscute) spre ceva. [< predispune]. Vezi definitia »