ÁMBITUS s. n. Întindere a unei melodii, de la sunetul ei cel mai grav până la cel mai înalt. – Din fr. ambitus. Vezi definitia »

CÓRPUS s. n. 1. culegere, colecție de date, de texte, inscripții, legi. 2. garmond. (< lat., fr. corpus) Vezi definitia »

JUXTAPÚS, -Ă, juxtapuși, -se, adj. Pus alături unul de altul; alăturat. ◊ (Gram.) Legat prin juxtapunere; paratactic. – V. juxtapune. Vezi definitia »

TALÁMUS s.n. Parte a encefalului, situată la baza creierului, formată dintr-o masă de substanță cenușie prin care trec toate căile senzitive și senzoriale care merg la scoarța cerebrală. // (În forma talamo- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) talamus”, „aparținând talamusului”. [< fr. thalamus]. Vezi definitia »

LÚMBUS s.n. (Anat.) Porțiune dorsală a trunchiului cuprinsă între torace și pelvis; lombe. [< lat. lumbus – șale]. Vezi definitia »