Definita cuvantului puic
puíc, puícuri, s.n. (reg.) 1. sertar. 2. despărțitură în șură, în care se păstrează cereale, alimente etc. 3. Șură. 4. podul grajdului, unde se păstrează fânul, nutrețul. 5. petic de diferite forme care se pune la răscroială de la subsuoară, sau la poalele cămășilor țărănești; broscuță, puiete, polhă, pălăcrinț.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu puic
PÚSTNIC, -Ă, pustnici, -ce, s. m. și f. Călugăr izolat de lume, care duce o viață aspră; sihastru, schimnic, ascet, anahoret, eremit. ♦ Fig. Persoană care duce o viață retrasă și aspră. [Var.: púsnic, -ă s. m. și f.] – Din sl. pustynĩnikŭ. Vezi definitia »
ANTISTÁTIC, -Ă adj., s.n. (Produs chimic) care împiedică electrizarea materialelor din fibre sintetice. [Cf. fr. anti-statique]. Vezi definitia »
NUMULÍTIC, -Ă I. adj. care conține fosile de numuliți. II. adj., s. n. (din) paleogen. (< fr. nummulitique) Vezi definitia »
ARMÓNIC, -Ă, armonici, -e, adj. Bazat pe principiile armoniei; armonios. ♦ (Substantivat, f. pl.) Sunete care însoțesc sunetul fundamental, dându-i un anumit timbru. – Fr. harmonique (lat. lit. harmonicus). Vezi definitia »
TEMÁTIC, -Ă, tematici, -e, adj. 1. Privitor la teme, făcut pe teme. 2. (În expr.) Vocală tematică = vocală care nu poate fi considerată nici sufix, nici desinență, și care, adăugată la rădăcină, formează împreună cu aceasta o temă. – Fr. thématique (<gr.). Vezi definitia »