Definita cuvantului puichiță
puichíță, puichíțe, s.f. (reg.) 1. puică mică. 2. bibilică, pichere, câță. 3. (mai ales la pl.) boabele de porumb rămase neînflorite după ce s-au făcut floricelele; puicuță. 4. plantă erbacee perenă, toxică, cu frunzele groase și lucitoare în formă de copită de cal, și cu flori mari, galbene-aurii; calce. 5. floarea-paștilor, de culoare albă. 6. nume de plantă. 7. numele unei specii de broască.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu puichiță
UNGHIÉRĂ, unghiére, s. f. Forfecuță (1) (asemănătoare cu un cleștișor), cu tăișul format din două lame1 (2) concave suprapuse, întrebuințată la tăierea unghiilor. (din unghie; cf. fr. onglier, coupe-ongle(s), germ. Nagelzange, sp. cortauñas) – [TLF, Wahrig Deutsches Wörterbuch, DRAE] Vezi definitia »
BOTÍNĂ, botine, s. f. (Reg.) Gheată (de damă sau de copil). ♦ Cizmuliță. – Din fr. botine. Vezi definitia »
FUSULÍNĂ s. f. gen fosil de foraminifere neperforate, cu țesutul fusiform sau aproape cilindric. (< fr. fusuline) Vezi definitia »
RẤȘNIȚĂ, râșnițe, s. f. 1. Mașină rudimentară de măcinat sare, porumb etc., compusă din două pietre suprapuse, dintre care cea de deasupra se învârtește cu ajutorul unui mâner. ◊ Expr. A ajunge de la moară la râșniță = a ajunge dintr-o situație bună într-una rea; a scăpăta. A-i umbla cuiva gura ca o râșniță = a vorbi foarte mult; a vorbi întruna; a nu mai tăcea din gură. ♦ Moară primitivă mișcată cu ajutorul animalelor de tracțiune. 2. Instrument de bucătărie cu care se macină boabele de cafea, de piper etc. – Din bg. răšnica. Vezi definitia »
FLOCOȘÍCĂ, flocoșele, s. f. 1. Plantă erbacee din familia gramineelor, acoperită cu peri moi, cu frunze lungi, cu flori alburii sau roșietice (Holcus lanatus). 2. (La pl.) Plantă erbacee din familia compozeelor, cu frunze lanceolate și flori alb-gălbui (Filago arvensis). 3. (La pl.) Plantă erbacee cu frunzele și tulpina păroase și flori mari roșii-purpurii (Lychius coronaria). – Flocoasă + suf. -ică. Vezi definitia »