HUDULÉȚ, hudulețe, s. n. V. huludeț. Vezi definitia »

ștolț², ștólțuri, s.n. (reg.) cășiță de scânduri. Vezi definitia »

băltăreț, eață, băltăreți, -e, s. m., s. f., adj. 1. naiv, credul. 2. străin. Vezi definitia »

ȚUȚ, țuțuri, s. n. (Reg.) 1. Proeminență sau excrescență cărnoasă. 2. (Adverbial; în expr.) A rămâne țuț = a rămâne uluit, mirat peste măsură. – Et. nec. Vezi definitia »

ZBILȚ, zbílțuri, s. n. ~ (creație onomatopeică, care presupune ideea unei mișcări dezordonate ca cea a unei păsări sau a unui animal care se zbate pentru a se elibera dintr-o cursă; relația semantică este aceeași ca a interj. smâc cu subst. smâc = laț; pentru explicarea fonetică a interj. imitative *bâlț sau *bilț, cf. bâț, zgâlț, (go)gâlț, hâlț(a), etc.; unica explicație a etimologiei acestui cuvânt care s-a încercat să se facă până acum (din magh. bélc = cocean) este puțin probabilă) Vezi definitia »