nevoitór, nevoitoáre, adj. (înv.) 1. stăruitor, zelos. 2. harnic, muncitor. Vezi definitia »

LIMITÓR, limitoare, s. n. Limitator. – Din fr. limiteur. Vezi definitia »

CUADRIMOTÓR adj., s. n. elem. cvadrimotor. Vezi definitia »

TREFILATÓR s.m. Lucrător specializat în trefilarea metalelor. [< trefila + -tor, cf. fr. tréfileur]. Vezi definitia »

SĂPĂTÓR, -OÁRE, săpători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu săpatul, care muncește cu sapa¹. 2. S. m. Persoană care sapă în lemn, în piatră etc. 3. S. f. Mașină de săpat. – Săpa + suf. -ător. Vezi definitia »