CONVÉRGE vb. III. intr. A tinde, a se îndrepta către un centru comun, către același punct, (fig.) către același scop. [P.i. convérg. / < fr. converger, it., lat. convergere]. Vezi definitia »

înflíge vb. (model de flexiune 664) Vezi definitia »

SPORÁNGE s.m. Organ în interiorul căruia se formează sporii la plantele criptogame. [Pl. invar. / < fr. sporange, cf. gr. spora – sămânță, angeion – vas]. Vezi definitia »

DISJÚNGE vb. III. tr. (Jur.) A despărți două pricini sau a despărți o pricină în două pentru a le judeca separat. ♦ A separa (două chestiuni etc.). [P.i. disjúng. / < lat. disiungere]. Vezi definitia »

REDÍGE vb. III. v. redija. Vezi definitia »