Definita cuvantului puntură
puntúră, puntúri, s.f. 1. (înv.) împunsătură, înțepătură; urmă lăsată de o împunsătură. 2. (reg.) fel de a coase, de a broda, de a croșeta prin care se obțin ornamente rotunde.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu puntură
SEMICALÓTĂ s.f. Boltă cu aspect de sfert de sferă. [< it. semicalotta]. Vezi definitia »
flautistă, flautiste s. f. prostituată care practică felația. Vezi definitia »
posoácă s. f. – Puroi. Sl., cf. pol. posoka (Tiktin; Scriban). Sec. XVII, azi în Trans. și Olt. Vezi definitia »
AGROFITOCENÓZĂ s.f. Fitocenoză formată în terenurile cultivate. [Cf. fr. agrophytocénose < gr. agros – câmp, phyton – plantă, koinos – comun]. Vezi definitia »
VICONTÉSĂ s.f. Soție sau fiică a unui viconte. [Cf. fr. vicomtesse]. Vezi definitia »