cobîlț interj. – Imită zgomotul apei răscolite sau agitate. – Var. cogîlț, gogîlț, interj. (imită zgomotul cu care înghit mîncarea unele persoane care mănîncă urît). Creație expresivă, cf. hîltîc, hîlț, ghiorț, zgîlțîi, șobîltîc, care exprimă aceleași idei. – Der. cobîlțîi, vb. (a agita, a amesteca un lichid), pe care DAR urmîndu-l pe Cihac, II, 66, îl pune în legătură cu sl. kolĕbati „a agita”; scobîlțîi, vb. (a agita, a amesteca); gogîlți, vb. (a înghiți mîncarea cu zgomot). Vezi definitia »

DENÚNȚ s.n. Semnalarea către o autoritate a unei infracțiuni; denunțare. V. delațiune. [< denunța]. Vezi definitia »

PAHÓNȚ, pahonți, s. m. (Pop.) 1. Soldat cărăuș din armata rusă. 2. Epitet depreciativ pentru o persoană grosolană, necioplită sau murdară [Var.: pohónț s. m.] – Cf. rus. pehotineț „infanterist”. Vezi definitia »

TĂTICÚȚ, tăticuți, s. m. (Fam.) Tătic. – Tătic + suf. -uț. Vezi definitia »

MÂȚ, mâți, s. m. (Pop.) 1. (Pop.) Cotoi, motan, pisoi; p. restr. puiul (de sex masculin al) pisicii. 2. Mâțișor (2). – Din mâță (derivat regresiv). Vezi definitia »