ÎNGUSTÍME, îngustimi, s. f. Însușirea de a fi îngust. ♦ Fig. (Cu determinările „de spirit”, „de vederi”, „de orizont” etc.) Lipsă de orizont, mărginire, mediocritate (în gândire, concepții etc.). – Îngust + suf. -ime. Vezi definitia »

sinonime Vezi definitia »

OGĂRÍME s. f. (Rar) (Mulțime de) ogari. – Ogar + suf. -ime. Vezi definitia »

ALBÍME, albimi, s. f. (Rar) Albeață (1). – Din alb² + suf. -ime. Vezi definitia »

BĂIEȘÍME s. f. (Reg.) Totalitatea băieșilor; mulțime de băieși. – Din băieș + suf. -ime. Vezi definitia »