ISCĂLITÚRĂ, iscălituri, s. f. Numele unei persoane scris de ea însăși pe un act oficial, pe o scrisoare, pe o chitanță etc. (pentru a le certifica); semnătură; p. ext. felul cum iscălește cineva. – Iscăli + suf. -tură. Vezi definitia »

BÁRTIȚĂ, bartițe, s. f. (Reg.) Pojghiță de mucegai care se formează pe borș sau pe zeama de varză acră. Vezi definitia »

vâzdoágă (reg.) s. 1, g.-d. art. vâzdoágei; pl. vâzdoáge Vezi definitia »

smicelúță, smicelúțe, s.f. (reg.) smicea mică; smicelușă. Vezi definitia »

CALICÓZĂ s. f. pneumoconioză benignă provocată de inhalarea carbonatului de calciu. (< fr. chalicose) Vezi definitia »