EPECÍE s.f. (Biol.) Folosire a indivizilor unei specii ca substrat de către indivizii altei specii. [Gen. -iei. / < fr. époecie, cf. gr. epi – pe, oikos – casă]. Vezi definitia »

TEOFANÍE s.f. (Rel.) 1. Apariție sau manifestare a divinității în formă personală ori impersonală. 2. Obiect în care s-ar realiza manifestarea divină. [Pron. te-o-, gen. -iei. / cf. it. teofania, gr. theophaneia – apariție a divinității]. Vezi definitia »

AVANÍE, avanii, s. f. (Înv.) Asuprire, împilare. – Ngr. avania. Vezi definitia »

EUTROFÍE s. f. dezvoltare armonioasă a organismului ca urmare a unei bune nutriții a țesuturilor. (< fr. eutrophie) Vezi definitia »

AUTOLATRÍE s.f. (Rar) Adorație a propriei persoane; exagerare a eului propriu. [Cf. it. autolatria, gr. autolatreia]. Vezi definitia »