POLIFONÍE s. f. 1. arta și tehnica suprapunerii armonice a două sau a mai multor părți vocale ori instrumentale, fiecare păstrându-și, în ansamblu, individualitatea melodică. 2. halucinație auditivă în perceperea mai multor voci inexistente. (< fr. polyphonie) Vezi definitia »

MALÍȚIE s. f. malițiozitate. ◊ vorbă sau atitudine răutăcioasă. (< fr. malice, lat. matitia) Vezi definitia »

PARTICIPÁȚIE s.f. Faptul de a participa la o întreprindere comercială, investind bani sau alte valori materiale; cotă cu care participă cineva la un capital. [Gen. -iei. / cf. fr. participation, lat. participatio]. Vezi definitia »

GEOCHIMÍE s.f. Ramură a chimiei care se ocupă cu studiul reacțiilor chimice dintre elementele care alcătuiesc scoarța Pământului. [Gen. -iei. / < fr. géochimie]. Vezi definitia »

LITECTOMÍE s. f. ablațiune a unui calcul (II). (< fr. lithectomie) Vezi definitia »