zîrnă (-ne), s. f. – 1. Plantă veninoasă, solan (Solanum nigrum). – 2. Lăsnicior (Solanum dulcamera). Sl. zrŭno „grăunte” (Tiktin; Conev 44; Candrea), din cauza formei fructului. Hasdeu se gîndea la un dacic *dierna (Col. lui Traian, 1873, 80) sau *prodiorna (Ist. critică, II, 1, 270), ipoteză care pare inutilă. Legătura cu mag. zolna (Cihac, II, 540) este improbabilă. – Der. zîrni, vb. refl. (a se zgîrci, a se strînge, a se ghemui) ca fructul, cf. pipernici (nu este probabilă legătura cu sl. zarinati „a închide”, sugerată de Cihac, II, 305). Vezi definitia »

LOVEÁLĂ, loveli, s. f. (Rar) Lovitură, izbitură. ♦ (Fam.) Coincidență, potrivire. – Lovi + suf. -eală. Vezi definitia »

DACÍTĂ s.f. Exploziv întrebuințat în mine, datorită calității sale de a nu aprinde grizuul. [< fr. dacite]. Vezi definitia »

SENZITÍVĂ s.f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor ale cărei frunze se strâng la cea mai mică atingere; mimoză senzitivă. [< fr. sensitive]. Vezi definitia »

ANTOFITÓZĂ, antofitoze, s. f. Boală a plantelor provocată de unele plante parazite sau semiparazite cu flori. – Din fr. anthophytose. Vezi definitia »