Definita cuvantului pușcătură
pușcătúră, pușcătúri, s.f. (înv. și pop.) 1. împușcătură; detunătură, zgomot de armă de foc. 2. distanță până la care ajunge proiectilul unei arme de foc. 3. vânătoare. 4. (reg.) zgomotul exploziei dintr-o mină. 5. (reg.) cartuș special folosit pentru dislocarea rocilor din mină; patron. 6. (reg.) preducea, semn prin perforare în urechea oilor. 7. (reg.) coardă de arc.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu pușcătură
geántă (génți), s. f. – Partea exterioară a unei roți de autovehicul. – Var. jantă. Fr. jante, cu influența cuvîntului anterior. Termen automobilistic, se folosește și în expresia a fi pe geantă (Arg., a fi lider). Cf. Graur, BL, V, 61. Vezi definitia »
FAVÍSĂ s.f. (Ant.) Pivniță situată în apropierea templelor, în care se păstrau obiectele sacre. [< lat. favissae]. Vezi definitia »
AȚIPEÁLĂ, ațipeli, s. f. Starea celui ațipit. ♦ Fig. Lâncezeală, amorțire; apatie. – Din ațipi + suf. -eală. Vezi definitia »
teápșă s.f. (reg.) 1. lopățică de netezit mămăliga. 2. mămăligă cu brânză. Vezi definitia »
de când era bunica fată expr. v. de când Adam Babadam. Vezi definitia »