DUNGÚȚĂ, dunguțe, s. f. (Rar) Dunguliță. – Dungă + suf. -uță. Vezi definitia »

ONOMÁSTICĂ s.f. 1. Disciplină care studiază numele proprii. 2. Totalitatea numelor proprii dintr-o limbă; onomatologie. [Gen. -iei. / < fr. onomastique]. Vezi definitia »

puicuță, puicuțe s. f. (dim.) 1. fată tânără. 2. homosexual pasiv. Vezi definitia »

călăúză (-ze), s. f. – Ghid. – Var. călăuz, s. m. Mr., megl. călăuz. Tc. kila(v)uz (Șeineanu, II, 76; Meyer 167; Lokotsch 1276); cf. ngr., alb. kaljaus(ë),, bg., sb., pol. kalauz, mag. kaláusz. Este unul din puținele cuvinte care aparțin f. prin formă și m. prin sens, cum sînt: calfă, catană, sentinelă. – Der. călăuzi, vb. (a conduce, a îndruma); călăuzitor, adj. (care călăuzește). Vezi definitia »

SAVÚRĂ s.f. Material pietros granulat, rezultat din concasarea rocilor, care se întrebuințează la macadamuri și la prepararea asfaltului. ♦ (Mar.) Lest. [< ngr. savura, cf. it. zavorra]. Vezi definitia »