ÎNVECHÍT, -Ă, învechiți, -te, adj. Care a devenit vechi; degradat, uzat. ◊ Expr. (A fi) învechit în rele = (a fi) deprins cu practicarea unor fapte sau obiceiuri rele; (a fi) înrăit. ♦ Ieșit din actualitate, anacronic, depășit, perimat; care nu se mai folosește. ♦ Care are concepții vechi, depășite. – V. învechi. Vezi definitia »

AZOTÍT s. m. sare a acidului azotos; nitrit. (< fr. azotite) Vezi definitia »

CLĂNȚĂNÍT, s. n. Faptul de a clănțăni; zgomot produs prin ciocnirea ritmică a dinților, a unor obiecte de metal etc.; clănțăneală, clănțănitură. – V. clănțăni. Vezi definitia »

HLIZÍT, -Ă, hliziți, -te, adj. (Reg.) Care râde mult, prostește, fără rost. – V. hlizi. Vezi definitia »

BRÂNZÍT, -Ă, brânziți, -te, adj. (Despre lapte) Închegat; alterat. – V. brânzi. Vezi definitia »