TURMÁC, -Ă, turmaci, -ce, s. m. și f. (Reg.) 1. Bivol tânăr. 2. Epitet dat unui om scund și îndesat sau înalt și gras. – Din bg. turmak. Vezi definitia »

AMINOLÁC s. n. rășină sintetică pe bază de formol și uree, folosit la fabricarea lacurilor. (n. com.) Vezi definitia »

aplaudác (fam.) (a-pla-u-) s. m., pl. aplaudáci Vezi definitia »

subác, subáce și subácuri, s.n. (înv.) instrument cu care se îndesa tutunul în lulea. Vezi definitia »

VRAC s.n. Mod de depozitare și de transport al unui material granular (cereale, cărbuni etc.) fără ambalaj. ◊ În vrac (despre mărfuri) Așezate grămadă, fără ambalaj. [< fr. vrac, cf. ol. wrac – rău]. Vezi definitia »