NEFONDÁRE s. f. v. NETEMEINICIE. Lipsă de temeinicie; spec. viciu al unei hotărâri date de un organ de jurisdicție, care constă fie în greșita sau incompleta stabilire a faptelor, fie în lipsa de motivare, fie într-o motivare contradictorie sau în nefondarea ei pe un articol de lege. [DEX '98] Vezi definitia »

PONEGRÍRE, ponegriri, s. f. Acțiunea de a (se) ponegri; bârfire, defăimare, calomniere, ponegreală. – V. ponegri. Vezi definitia »

HIPERLITERARIZÁRE s. f. hipercorectitudine. (< hiper- + literarizare) Vezi definitia »

DEZONOÁRE s.f. Pierdere a onoarei; necinste; (p. ext.) ocară, necinstire, rușine. [Gen. -rei. / cf. fr. déshonneur]. Vezi definitia »

ALARMÁRE, alarmări, s. f. Acțiunea de a (se) alarma. Vezi definitia »