carfíță, carfíțe, s.n. (înv.) ac cu gămălie, bold. Vezi definitia »

ISOFÍGMĂ s.f. v. izofigmă. Vezi definitia »

glință s.f. (reg.) popic. Vezi definitia »

PROCÚRĂ, procuri, s. f. Împuternicire legalizată prin care cineva poate acționa în numele altcuiva; (concr.) act prin care se dă această împuternicire; mandat. – Din germ. Prokura. Vezi definitia »

SUREÁTĂ, surete, s. f. (Iht.) Obleț. Vezi definitia »