moáră (móri), s. f. – 1. Clădire unde se macină cereale. – 2. (Arg.) Ceas. – 3. Jocul de țintar. – Mr., megl. moară. Lat. mǒla (Candrea-Dens., 1148; Tiktin; REW 5641), cf. it., prov., cat. mola, fr. meule, sp. muela, port. mõ. – Der. morar, s. m. cu suf. -ar (după Pușcariu 1108 și Candrea-Dens., 1148, din lat. molārius); morăreasă (var. morăriță), s. f.; morăresc, adj.; morărie (var. morărit), s. f. și n. (ocupație de morar); morări, vb. (a face serviciul de morar); morișcă, s. f. (moară de mînă; jucărie; guraliv). Vezi definitia »

Brichetă cu dimensiuni mici, obținută prin aglomerarea (presarea) materialelor mărunte. Microbricheta poate fi urmată de denumirea materialului din care a fost obținută, ex. microbrichetă din lemn (cunoscută în denumirea comercială internațională peletă) = combustibil solid cu putere calorică superioară obținut prin extruderea materialului lemnos mărunțit și uscat. Vezi definitia »

PROTONÉMĂ s.f. (Bot.) Organ filamentos la briofite, licheni și alge din care ia naștere corpul vegetativ al plantei. [< fr. protonéma, cf. gr. protos – primul, néma – fir]. Vezi definitia »

dat pe brazdă expr. (deț. – d. gardieni) care trece cu vederea unele abateri sau nereguli. Vezi definitia »

VÂNTURĂTÚRĂ, vânturături, s. f. Vânturare; (concr.) ceea ce rămâne (ca impuritate) după vânturarea semințelor; pleavă. – Vântura + suf. -ătură. Vezi definitia »