ZBURĂTÚRĂ, zburătúri, s. f. ~ 2. ~; zbor¹. 3. Partea din față a tunului. Vezi definitia »

spogîrniceálă (-éli), s. f. – (Înv.) Cataramă. Origine necunoscută. Cf. sponcă. Vezi definitia »

STENOCENÓZĂ s. f. asociație vegetală sau animală cu un areal limitat. (< fr. sténocénose) Vezi definitia »

CAZEMÁTĂ, cazemate, s. f. Lucrare de apărare, construită din lemn și pământ sau din beton armat, în care sunt instalate diferite mijloace de luptă împotriva artileriei și împotriva bombardamentelor aeriene; buncăr (4). ♦ Încăpere blindată pe nave, unde sunt instalate tunurile de calibru mijlociu. – Din fr. casemate. Vezi definitia »

NATÚRĂ s.f. 1. Lumea înconjurătoare în întreaga diversitate a manifestărilor și a formelor ei de mișcare; univers. ♦ Lumea organică și anorganică; mediu înconjurător. ◊ Natură moartă = grup de lucruri neînsuflețite; pictură reprezentând un asemenea grup. 2. Caracter, temperament; fire, trăsătură (fizică sau spirituală a cuiva). 3. Caracter specific al unui lucru sau al unui proces, calitate; fel de a fi. [< lat., it. natura, fr. nature]. Vezi definitia »