LÁVIȚĂ, lavițe, s. f. Scândură lată fixată pe țăruși de-a lungul unui perete în casele țărănești, pe care se stă. ♦ Bancă fixată afară (la poarta caselor țărănești). ♦ (Rar) Scândură pe care se șade în căruță, în sanie. [Var.: láiță s. f.] – Din bg. lavica. Vezi definitia »

SINALÉPSĂ s. f. reducere a unui diftong la o singură vocală. (< fr. synalepse) Vezi definitia »

înfloreálă s.f. (pop.) împodobire cu flori; acoperire cu flori. Vezi definitia »

târsoácă, târsoáce, s.f. (reg.) 1. păiș; troscot. 2. barbă mare. Vezi definitia »

ÁLGĂ s.f. Plantă inferioară talofită care crește în mediul acvatic. [< fr. algue, cf. it., lat. alga]. Vezi definitia »