Definita cuvantului laviță
LÁVIȚĂ, lavițe, s. f. Scândură lată fixată pe țăruși de-a lungul unui perete în casele țărănești, pe care se stă. ♦ Bancă fixată afară (la poarta caselor țărănești). ♦ (Rar) Scândură pe care se șade în căruță, în sanie. [Var.: láiță s. f.] – Din bg. lavica.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu laviță
roșeálă (pop.) s. f., g.-d. art. roșélii; (vopsele, farduri) pl. roșéli Vezi definitia »
RUBEÓLĂ s.f. Maladie eruptivă, contagioasă, cu evoluție benignă. [Pron. -be-o-. / < fr. rubéole]. Vezi definitia »
FRIULÁNĂ s. f. Ramură a limbii retoromane vorbită în nord-estul Italiei. ◊ (Adjectival) Limba friulană. [Pr.: fri-u-] – Din fr. frioulan. Vezi definitia »
HABENÚLĂ s.f. (Anat.) 1. Peduncul anterior al hipofizei. 2. Structură anatomică în formă de panglică. [< fr. habenule, cf. lat. habena – curea, ligament]. Vezi definitia »
GÁMĂ s.f. 1. Scară de evaluare a unor valori sau rezultate. 2. (Muz.) Succesiune de opt sunete dispuse în ordine ascendentă sau descendentă, care ia tonul și numele notei cu care începe. 3. (Pict.) Succesiune de tonuri, de culori care se armonizează. [< fr. gamme, it. gamma]. Vezi definitia »